Proiectul Sunetul Colinelor Transilvaniei a debutat sâmbătă, 4 octombrie, la Forumul German din Sibiu. Publicul a ascultat Suita pentru violoncel și jazz piano trio de Claude Bolling, compoziție în șase părți scrisă în 1973. Au interpretat Makim Fernandez Samodaiev (violoncel), Monica Florescu (pian), Cornel Homocianu (contrabas), iar Andrei Marcovici a susținut partea de percuție.
Liniște, căldură și lumină. Aceasta a fost esența serii care a adus inovația muzicii mai aproape de publicul său. Compoziția lui Claude Bolling construiește o fuziune între eleganța clasicului și imprevizibilul jazzului și transmite o dinamică sonoră intensă. A fost un dans al senzațiilor transcrise în note, un mers al muzicii prin suflet și o transparență între măștile cotidianului și realitatea lăuntrică a fiecăruia.
În acea liniște construită din ritmurile muzicii, lumea se adapta după dimensiunile sunetului – era aproape palpabilă detensionarea dintre pauze și respirații, dintre priviri și gesturi, dintre note. Seara aceasta ne-a arătat felul atât de natural al respirației de a înlocui privirea, în care vizualul devine dispensabil și o întreagă lume poate fi rescrisă doar prin această dinamică a materiei, care privește sufletul și trupul totodată.
A fost o bucurie să fim prezenți la această reînnoire a spațiului – atât fizic, cât și lăuntric, la restaurarea lumii prin muzică. Îmbinarea genurilor muzicale a fost neașteptată, dar s-a apropiat atât de subtil de ecourile interioare ale fiecăruia – sunt cântece care poartă esența lumii, care transcriu, în parte, limbajul lăuntric, și redau, parcă, o vorbire a sinelui. Schimbările rapide și vitalizante dintre note mi-au plăcut mult – arătau cum muzica refuză, parcă, trecerea spre detașare, rămânând ancorată în iregularitatea imaginilor și în felul său de a fi un intermediar spațio-temporal, o peliculă a desfășurării timpului. Iar Sala Oglinzilor din inima orașului are calitatea de a rezuma în sine întreaga complexitate a lumii, conținând locul de întâlnire al tuturor stărilor – devine spațiul unde scaunele scârțâie ușor, unde, în liniștea pleoapelor închise, podeaua vibrează deodată cu muzica, iar lumina candelabrelor care împachetează ritmuri se oglindește în privirile și zâmbetele și neliniștile celor mici prezenți.
Evenimentul s-a încheiat cu aplauze prelungi și cu bucuria întâlnirii cu un moment de regăsire. Iar oglindirea fiecăruia în muzică a fost doar începutul – proiectul Sunetul Colinelor Transilvaniei promite să continue desfacerea lumii în senzații.
