Cea mai recentă pictură murală realizată de un artist sibian a fost inaugurată miercuri. Lucrarea pictorului Claudiu Peţa are 128 mp, este intitulată ”Let‘s play” şi poate fi admirată pe peretele Şcolii ”Charlotte Dietrich” din Sibiu.
Una dintre cele mai vizibile activităţi din cadrul proiectului ”RoWay-NorMania” este pictura murală realizată de artistul sibian. Pornind de la conceptul întregului proiect formele artei prezente, Claudiu Peţa a realizat o lucrare de 128 mp care include simboluri aflate în legătură directă cu arta contemporană. Pictura murală ”Let’s play!” este în sine o lucrare de artă contemporană scopul ei fiind acela de a crea o punte între toate tipurile de artă. Despre această lucrare, dar şi despre arta contemporană în general, am vorbit cu Claudiu Peţa.
În proiectul RoWay-NorMania lucrarea ta beneficiază, prin natura ei, de cea mai mare vizibilitate. As vrea sa ne vorbești puțin despre ea și despre ce a stat la baza acestui concept?
Claudiu Peţa: În primul rând trebuie să mulțumesc pentru oportunitatea de a crea aceast mural. Apoi… mi s-a cerut să o execut cum cred eu de cuviință, mi s-a oferit libertate maximă, fiind unul din puținele proiecte în care am putut să fiu eu, pe deplin. Descoperind proiectul, s-a format în mintea mea ideea, o sinergie a tuturor artelor implicate în proiect. Și astfel, a început să se contureze, să capete sens. Am lucrat la două variante, am pus o mie de întrebări, am personificat stări, am inclus dinamismul artiștilor implicați, am ținut cont de locație și m-am străduit să expun acea stare pe care, în mod normal, oricare privitor ar trebui să o aibe:”O văd, o înțeleg, o simt și e fantastic de bine!”. Consider că în majoritatea artelor prezente în acest proiect găsim libertatea de exprimare, îndrazneală și curaj în a experimenta altceva, ușurința de a te juca, fie că e vorba de șotron, muzică, dans, pictură sau imaginația proprie când citești ceva. În concluzie, privitorul poate privi lucrarea din prisma celei/celui care inspiră această joacă a celorlalti sau să se identifice cu unul din personajele care fac ca această joacă să existe! Haideți să ne jucăm! – Let’s play!
Cât de greu este sa realizezi o pictură murală și care sunt cele mai mari provocări ale acestui tip de artă?
Claudiu Peţa: Ca să fiu diplomat, pentru mine este.. suficient de greu. Nu știu cum e la alții, nu m-a interesat partea asta. Însă niciodată nu o privesc așa, că e greu. Privesc fiecare lucrare ca o provocare și încerc să mă autodepășesc, să gestionez cât de bine pot toate deciziile pe care urmează să le iau. Gânditul și conturarea conceptului mi se pare cea mai dificilă parte, mânâncă mult timp, îmi vin multe idei în minte, apoi trierea acestora este un proces de durată, în cazul meu. Pictura propriu-zisă este mult mai ușoară, odată ce ai un plan. Aici apare problema stării vremii, cum a fost și în acest caz, greu de gestionat, fiind o lucrare de exterior. Necesarul de materiale și calitatea lor, diferența dintre perioada în care iți propui să execuți muralul și perioada în care îl execuți efectiv, bugetul și mai ales comunicarea cu organizatorii sau beneficiarii unei astfel de lucrări sunt, de regulă, principalele aspecte care trebuie să co-existe și să fie echilibrate pentru ca reușita să fie garantată.
Pictura murală este în sine o arta contemporana. As vrea totuși sa îmi spui care sunt atu – urile aceste forme de artă…
Claudiu Peţa: „All art has been contemporary” spunea instalația lui M. Nannucci. Apoi, eu consider că și picturile rupestre sunt tot pictură murală. Cele mai reprezentative murale sunt din perioada pre, din și post Renaștere, dacă ar fi să punctez un minim de vreo 3-5 secole. Deci depinde de fiecare cum privește. În anii 60-70 apar primele lucrări de graffiti, tehnică care schimbă total percepții și mentalități, dar mai ales instrumentele clasice de lucru. În ziua de azi, descoperim două categorii generoase de artiști pe această nișă, muraliști și grafferi, unii poate la a 3-a, a 4-a generație, care și-au „împrumutat” tehnicile de lucru de la cealaltă categorie, în evidenta încercare de a descoperi ineditul și de a se evidenția, iar clasificarea lor într-o categorie fiind greoaie. Expunerea pe suprafețe mari, exterioare, atipice sau neconvenționale ar fi principalul atu. Vizibilitatea crescută, datorită dimensiunilor, chiar subiectului abordat, apoi recunoașterea artistului de către comunitate și nu în ultimul rând, scopul și/sau mesajul lucrării. Alt atu este tehnologia actuală, care ne oferă diferite tipuri de nacele și aparatură de proiectare a propriilor lucrări, scutind astfel timp de execuție. Iar poate cel mai important atu este gama foarte largă de materiale (vopsele de exterior, spray-uri și alte accesorii) care în ziua de azi promit durate mult mai mari e viață a unei lucrări, fără întreținere anuală.
Unde se situează Sibiul în raport cu alte orașe dacă vorbim strict despre pictura murală?
Claudiu Peţa: Sibiul a fost, este și va fi în continuare efervescent cultural vorbind. Însă deși încercăm, nu suntem pe primele locuri, căci nu ținem tinerii din Liceul de Arte la noi în oraș. București, Timișoara, Cluj au centre universitare specializate în domeniu, iar cei care rămân „acasă” sunt nevoiți să devină autodidacți, dacă vor să continue în breasla aceasta. Atragem vizual cu „Ziarul Orizontal” al lui Perjovschi, cu lucrări de streetart prin SISAF și nu numai, cu mici proiecte private, majoritatea de interior, în zeci de baruri, cafenele și pensiuni. Însă nu suficient. Am început să atragem și prin multitudinea de expoziții de grup sau personale din diversele grupuri de artiști din Sibiu, chiar dacă nu sunt murale. Activitate este. Nu se dorește să ne unim forțele și să lucrăm ca un întreg, ca un brand de oraș. Cât despre pictura murală adevărată, aceea bibilicioasă și măruntă, cu mii de detalii și decoruri, o mai găsim prin muzeul Bruckenthal, prin biserici și prin câteva proprietăți private, de le numeri pe degete. Concluzia este că deși aparent stăm bine, sunt încă multe de rezolvat ca să și facem bine.
CLAUDIU PEȚA – ARTIST BIO
Născut la Sibiu, în 1981, devine absolvent al Liceului “Avram Iancu” Sibiu, specializarea informatică (2000) și mai apoi urmează cursurile Școlii Populare de Arte și Meserii “Ilie Micu”, pe specializările design vestimentar (2004) și pictură (2005). Din 2000 dezvoltă calități artistice pentru pictura săsească tradițională, design de mobilier și grafică digitală. Combinându-și cunoștințele, lucrează în Sibiu, în mai multe locuri ca graphic designer, pictor și designer mobilier.
Din 2007 lucrează și finalizează numeroase proiecte de pictură murală și pictură tradițională săsească în zona centrală a Sibiului, majoritatea lucrări de interior, în baruri, cafenele sau pensiuni. În decembrie 2022 împlinește 15 ani de activitate în acest domeniu.
În 2010 participă la ”Hermannstadt (se) expune”, prima expoziție ca organizator, cu grupul DeviantART Sibiu.
În 2016 propune și pictează o lucrare la Sibiu Street Art Festival(SISAF) – 68mp, care este ulterior acoperită cu termosistem, devenind un fel de ‘Ana lui Manole’ pentru artist.
Este selectat ca și coordonator al grupului de pictură din cadrul proiectului Erasmus+ „Jugend macht
kunst” în Helsinki, Finlanda 2017 și apoi în Ranis, Germania,2018, cu participanți din 5 țări (50 persoane).
În 2019 propune o altă lucrare la SISAF, trece de preselecție, însă lucrarea este respinsă de Comisia de Cultură pe motive superficiale. Ca manifest și drept la replică, organizează prima expoziție personală, „2DARK”, expusă la Sibiu și Freiburg, în același an.
Din 2019 participă la numeroase expoziții împreună cu grupul ROD, în diferite locații din Sibiu și împrejurimi, cele mai notabile fiind “Impetus” (2022), “DOR” (2023) și “FITS 30 – Miracolul unei zile” (2023).
În 2021 participă la ZIDART Bacău cu lucrarea “Meditația” – 118mp, următorul an fiind cel în care, într- un spațiu privat execută cea mai mare lucrare ca suprafață din portofoliu, la Voluntari, Ilfov, 181mp. Tot în 2022, la Sibiu de data aceasta, la solicitarea Consulatului Germaniei la Sibiu, execută o mică lucrare
(12mp) pe sediul acestuia, notând astfel celebrarea a 30 ani de parteneriat româno-german.
În prezent pregătește o nouă expoziție personală.
